sâmbătă, 16 mai 2009

Felul cum ploua


"Poate să vi se pară ciudat, puteţi să nu mă credeţi, dar atunci când vreau să cunosc cu adevărat un om, îl privesc cu atenţie şi încerc să-mi imaginez felul cum plouă în jurul lui. Există o intuiţie care nu mă înşeală niciodată şi care îmi sugerează mai exact decât cele mai exacte probe ceea ce vreau să ştiu. Sunt oameni în jurul cărora ploaia cade copilăroasă, cu clăbuci şi zarvă nestăpânită, făcând să crească ciupercile şi să scoată coarne boureşti melcii; sunt alţii în jurul cărora ploaia se desenează discret ca o fină haşură, ca un voal subţire care foşneşte mătăsos şi face streşinile să cânte abia auzit; pe unii îi învăluie ca o reţea invulnera-bilă, ca nişte implacabile riduri ale văzduhului, fără zgomot şi fără sfârşit; pe alţii îi împodobeşte cu serpentinele ei colorate, încurcându-i în liniile lungi, pline de haz; unora le atinge obrazul şi li-l face mai frumos, li se agaţă de gene şi străluceşte în picuri instabili; altora li se scurge prin păr şi pe gât murdărindu-i, făcându-i să tremure şi să-şi strângă în jurul gâtului bietul fular, înjosindu-i, urâţindu-i. N-aş putea să explic de ce, poate că totul se datoreşte marii sensibilităţi a ploii, capacităţii ei de a se adapta şi de a reacţiona prompt, dar nimic nu caracterizează mai bine un om decât felul în care ştie să facă ploaia să plouă, în câte nesfârşite game se mişcă sunetele ei, ce culori diferite şi neaşteptate poate să schimbe, în câte forme se lasă mo-delată şi ce sentimente contrare poate să oglindească aceeaşi picătură de ploaie! Câmp de studiu, fantastic instrument de cunoaştere, joc pasionant, călăuză, cheie a tainelor, părul de apă al cerului se împleteşte pentru mine mereu altfel, lăsându-mă să ghicesc în el - aşa cum anticii ghiceau în măruntaiele păsărilor."


ANA BLANDIANA - FELUL CUM PLOUA

miercuri, 6 mai 2009

Apus de gara

Aceleasi vagoane vechi

Aceleasi fire impaienjenite


Acelasi apus de zi cu zi.


toate astea...duc si aduc de la MARE.




"Papusa de carpa
Daca Dumnezeu ar uita pentru o clipa ca sunt o papusa de carpa,si mi-ar darui o farama de viata,probabil nu as spune tot ce gandesc,dar cu siguranta as gandi tot ce spun.As aprecia lucrurile nu prin ceea ce valoreaza,ci prin ceea ce semnifica.As dormi putin si as visa mult,deoarece cu fiecare minut in care inchidem ochii pierdem saizeci de secunde de lumina.As merge cand altii se opresc,m-as trezi cand altii dorm.As asculta cand ceilalti vorbesc,si cum as mai savura o inghetata cu ciocolata!
Daca Dumnezeu mi-ar darui putina viata,mi-as pune haine simple,m-as intinde la soare pe burta,dezvelindu-mi nu numai corpul, ci si sufletul.Doamne, daca as avea o inima,mi-as scrie toata ura pe o bucata de gheata si as astepta sa iasa soarele.As picta pe stele un poem de-al lui Benedetti,cu un vis al lui Van Gogh;si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care as oferi-o lunii.As uda trandafirii cu lacrimile mele ca sa simt intepatura dureroasa a spinilor si sarutul vindecator al petalelor.Doamne, daca as avea un crampei de viata nu as lasa sa treaca o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc.As convinge fiecare femeie si fiecare barbat ca el imi este cel mai drag si as trai indragostita de iubire.Le-as arata oamenilor cat de mult gresesc daca cred ca nu se mai indragostesc cand incep sa imbatraneasca,nestiind ca, de fapt, imbatranesc atunci cand nu se mai indragostesc.Unui copil i-as da aripi,dar l-as lasa sa invete singur sa zboare.Pe cei in varsta i-as invata ca moartea nu vine o data cu batranetea,ci o data cu uitarea.Am invatat atatea lucruri de la voi, oamenii.Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe culmea muntelui,nestiind ca adevarata fericire este sa urci panta.Am invatat ca, atunci cand un nou nascut strange in pumn pentru prima data degetul tatalui sau, il va tine strans pentru totdeauna.Am invatat ca un om are dreptul sa-l priveasca pe altul de sus numai atunci cand il ajuta sa se ridice.Am invatat atatea lucruri de la voi,dar de fapt nu-mi vor folosi mai deloc caci din nefericire, cand ma vor pune in valiza aceea, o sa mor. "- "Gabriel Garcia Marquez" -

De ce am postat acest poem? Pentru ca mi-a placut.Si pentru ca e frumos si ADEVARAT.