"Papusa de carpa
Daca Dumnezeu ar uita pentru o clipa ca sunt o papusa de carpa,si mi-ar darui o farama de viata,probabil nu as spune tot ce gandesc,dar cu siguranta as gandi tot ce spun.As aprecia lucrurile nu prin ceea ce valoreaza,ci prin ceea ce semnifica.As dormi putin si as visa mult,deoarece cu fiecare minut in care inchidem ochii pierdem saizeci de secunde de lumina.As merge cand altii se opresc,m-as trezi cand altii dorm.As asculta cand ceilalti vorbesc,si cum as mai savura o inghetata cu ciocolata!
Daca Dumnezeu mi-ar darui putina viata,mi-as pune haine simple,m-as intinde la soare pe burta,dezvelindu-mi nu numai corpul, ci si sufletul.Doamne, daca as avea o inima,mi-as scrie toata ura pe o bucata de gheata si as astepta sa iasa soarele.As picta pe stele un poem de-al lui Benedetti,cu un vis al lui Van Gogh;si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care as oferi-o lunii.As uda trandafirii cu lacrimile mele ca sa simt intepatura dureroasa a spinilor si sarutul vindecator al petalelor.Doamne, daca as avea un crampei de viata nu as lasa sa treaca o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc.As convinge fiecare femeie si fiecare barbat ca el imi este cel mai drag si as trai indragostita de iubire.Le-as arata oamenilor cat de mult gresesc daca cred ca nu se mai indragostesc cand incep sa imbatraneasca,nestiind ca, de fapt, imbatranesc atunci cand nu se mai indragostesc.Unui copil i-as da aripi,dar l-as lasa sa invete singur sa zboare.Pe cei in varsta i-as invata ca moartea nu vine o data cu batranetea,ci o data cu uitarea.Am invatat atatea lucruri de la voi, oamenii.Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe culmea muntelui,nestiind ca adevarata fericire este sa urci panta.Am invatat ca, atunci cand un nou nascut strange in pumn pentru prima data degetul tatalui sau, il va tine strans pentru totdeauna.Am invatat ca un om are dreptul sa-l priveasca pe altul de sus numai atunci cand il ajuta sa se ridice.Am invatat atatea lucruri de la voi,dar de fapt nu-mi vor folosi mai deloc caci din nefericire, cand ma vor pune in valiza aceea, o sa mor. "- "Gabriel Garcia Marquez" -
De ce am postat acest poem? Pentru ca mi-a placut.Si pentru ca e frumos si ADEVARAT.
Lumea nu e făcută pentru oameni singuri.
Acum 11 luni
4 comentarii:
e scriitorul meu preferat...:)
Intr-adevar e superb tot ce a scris.Pe scurt - GENIAL-
Cu adevarat impresionant... fiecare fraza spune un adevar. si sunt sigura ca aproape toti suntem constienti de faptul ca fericirea se gaseste in lucruri mici,ni s-a spus de prea multe ori,dar nu reusesc sa imi explic de ce, chiar daca stim asta,nu ne putem opri din lupta pentru "o viata mai buna",care oricum e cam inutila. Cu totii aprobam vorbele "papusii de carpa",dar nu facem nimic pentru a le respecta...
Livia ,daca am recunoaste Adevarul,ar durea iar apoi ar fi o alta lume in care sa traim.Momentan ne ascundem in minciuna.De aceea ne plac aceste randuri si atat.
Trimiteți un comentariu