Am gasit-o!

Salutari.Am revenit pe blogul meu dupa o lunga perioada ,dupa cum se poate vedea.Uau,nu am mai scris de anul trecul.Cale lunga.De ce scriu tocmai acum?Nu stiu! Asa vreau ,pentru ca trebuie ,probabil.

Dupa multa munca ,meniscuri rupte,evenimente pierdute,oameni lasati la nevoie ,dureri ,radiografii ,examene si filmari,am mai ajuns si acasa la Fetesti.Dupa mult timp...cred ca trecuse aproape o luna de cand n-am mai fost.Stand doua zile m-am gandit ca ar fi frumos sa-mi vizitez si bunicii de la Buliga,ceea ce am si facut.E bine sa mai faci si ce gandesti ca nu se stie ce se poate intampla.In fine,am ajuns acolo,am vorbit cu bunicii mei si tot aveam grija de nepotul meu de 5 ani sa nu se duca in grajdul cailor(ca l-am luat cu mine).Si tot fiind atent ceva langa usa podului mi-a atras atentia: o cusca de porumbei.Cand eram mic ,imi placea foarte mult sa cresc porumbei si chiar ma pricepeam pana la un moment dat,cand s-au schimbat multe.Ce m-a socat si m-a emotionat in acelasi timp a fost faptul ca acea cusca de porumbei era nemiscata,neschimbata,neatinsa de 12 ani.Nu-mi venea sa cred.Si in aceasta perioada am mai fost acolo dar n-am vazut-o niciodata,desi era acolo.N-am avut probabil timp,curaj sau privire pentru acea cusca.Era acolo ,la fel ca atunci cand am eliberat porumbeii acum 12 ani.Nu-mi puteam lua ochii.Mi-a adus aminte de tot ce uitasem si cautam de mult timp...copilaria.Cuprins de un puternic sentiment de nostalgie am intrat in pod.Nu-mi venea sa cred,tot ce era acolo a ramas la fel:amintiri acoperite de timp,uitate ce asteptau sa fie dezvelite de praf.Praful ala,dovada a uitarii mi-a aratat cat de mult am uitat.M-am simtit vinovat ca nu am urcat in pod mai de mult ,ma simteam vinovat ca le-am lasat acoperite de praf...amintirile mele ,copilaria mea.Cautand prin cutii,mi-am dat seama ca ar mai fi putut trece inca 12 ani.Ele tot acolo ramaneau asteptand sa fie descoperite carand povara inecacioasa si fina a prafului.

Cat de frumos...un intreg univers intr-un pod vechi, iar ce mi-a adus aminte a fost o cusca.Cusca asta care a tinut si protejat ceea ce eu am lasat in spate acum mult timp.

Am vazut astazi ca sunt locuri in care timpul se opreste la un moment dat si nimic nu se mai schimba chiar daca tu pleci de acolo.E bine sa stii ca exista astfel de locuri,unde te poti intoarce sa traiesti ce momente pe care le-ai iubit.

Multumesc bunicilor pentru ca au pastrat totul...si desi suna egoist ,ma bucur ca timpul a stat in loc acolo.Aveam nevoie sa vad asta.Aveam nevoie sa o gasesc,sa-mi gasesc copilaria.