vineri, 3 iulie 2009

Nestiinta - 2


In zori de zi am pornit la drum in nestiinta...De mult am pornit,dar n-am stiut.Mi-am facut si arme,mi-am facut un arc din incredere, o tolba de sageti din adevar ,inmuiate in credinta.Cand va fi nevoie ,voi tinti cu curaj si voi trage cu forta.Am ajuns la targul de rani si am facut troc cu durerile mele.Credeam ca ale mele sunt mai mari ,mai grave, cantaresc mai mult ,sunt mai valoroase.Asa e.Dar doar pentru ca sunt ale mele.Cand mi-am dat la schimb durerea pe-un suspin,am crezut ca scap usor.Imi vedeam durerea in alt suflet si era atat de mica.Suspinul insa, era mai puternic decat durerea mea.Am inceput sa suspin dupa durerea-mi.Nu trebuia s-o dau,era a mea...Am invatat ca atunci cand cred ca am o durere mare ,e de ajuns sa ies pe strada si cu siguranta voi vedea oameni cu dureri mai mari.Si am plecat...mai plin pentru ca ca suspinul venea dintr-o durere ,pe care am inceput s-o aflu...

2 comentarii:

Victor Vurtejanu spunea...

Daca iar te-ai uitat pe geam...

Daca iar stam acasa si nu mergem sa vedem delfinii...

Daca nu te "vad" pe mess...

inseamna ca tot tu ai scris minunea de mai sus!

Multam!

silvia spunea...

Durerea va fi mereu o parte din fiinta noastra......Suspinul la fel.......Poate ca ar trebui sa ne imprietenim cu ei :)