CATALIN STELIAN

Mi-e frica de viitorul nostru,de generatiile ce vin din urma.Astazi am ramas socat cand cand am vazut undeva pe langa Piata Constituiei langa o scoala generala un grup de elevi ce cu siguranta chiuleau.Nimic grav pana acum, insa acesti copii erau maxim clasa a7a.Ok,nici pana acum nu e nimic deosebit dar va intrebati probabil ce faceau de m-au socat.Ei bine imparteau o sticla de sampanie si una de votca.Nu mi-a venit sa cred.Totusi ,generatia mea la varsta aceea inca statea la scoala.Vedeam cum se injurau si se amuzau de mama focului in acelasi timp iar in privirile lor nu era pic de inocenta.Nu aveau deloc stralucirea copilariei sau bucuriile unui copil normal.Erau parca hotarati sa se pedepseasca,sa isi ucida inocenta.Nu cred ca in acest caz putem vorbi de o maturizare fortata din cauza certurilor de acasa ori alte motive ce de obicei ii fac pe copii sa se comporte ca niste adulti.Cred ca indiferenta parintilor dar si a lor este de vina.Au uitat,uita de elementul de baza al societatii,al lumii,al omenirii - IUBIREA.

Ar trebui teoretic sa ne folosim la maxim de acest lucru,pentru ca suntem singurele fiinte din univers cunoscute,capabile sa traiasca si sa transmita acest sentiment.Am fost inzestrati cu inteligenta si iubire dar si cu libertatea de a alege.Nu cred ca am facut o treaba foarte buna pentru ca am renuntat la iubire,ne-am bazat doar pe inteligenta insa acum am inceput sa pierdem si acest element si ne-am mecanizat,ne-am dezumanizat deci clar ne vom distruge.Singura salvare si singurul antidot cred ca este sentimentul de iubire pentru ca si o simpla bacterie poate face rau,poate ucide insa doar oamenii pot iubi,pot percepe si transmite acest sentiment.Si cu toate astea nu ne folosim de unicitatea noastra in folosul nostru.

Daca ne gandim logic putin ,cam tot ce este facut de mana omului, fara nici un fel de inspiratie divina,este menit sa distruga sau are aceasta capacitate.Si daca cineva imi poate da un exemplu prin care sa imi dovedeasca faptul ca nu am dreptate,astept cu mare nerabdare.Cineva mi-a spus ca noi am ajuns sa traim de pe urma razboaielor si pe zi ce trece tind sa ii dau mai multa dreptate.Oricum si treaba asta cu razboaiele este foarte ciudata.Adica dupa ce am vazut cu totii ca doar rau ,durere si suferinta vine dupa urma unui razboi,totusi in orice moment suntem gata sa dam nastere unuia nou.Multe state ,cred eu si vad asta,nu sunt pregatite pentru un cutremur puternic sau inundatii ori alte catastrofe,insa in caz de razboi sunt gata sa scoata armele si sa lupte.

Platon parca spunea o vorba inteligenta "cum imperium amoris superabit amorem imperii, tum orbis terrarum cognoscerit pacem" care s-ar traduce cam asa - cand puterea iubirii va intrecere iubirea de putere, atunci lumea va cunoaste adevarata pace.

Toata lumea cauta "iubirea vietii"! Si eu am cautat-o,putin timp ce-i drept,pana mi-am dat seama ca poate insemna si altceva decat iubirea pentru o singura persoana.Poate insemna iubirea pentru toti,pentru tot ce ne inconjoara,iubirea pentru tot ce ne-a fost dat,iubirea pentru Dumnezeu.Indraznim sa judecam,sa uram ,sa ucidem in numele lui Dumnezeu,dar cati pot iubi in numele Lui?V-ati gandit vreodata ca "iubirea vietii" ar putea insemna si altceva?...

Probabil ca multi dintre cei care vor citi ,vor spune ...Catalin s-a tampit.Ei bine un bun prieten mi-a spus ca multi oameni se sperie cand le vorbesti de Dumnezeu.Ei bine asa e.Ii consideram ciudati,uneori nebuni pe cei care aduc numele lui Dumnezeu in discutii cu logica si ne speriem.Dar daca as fi scris aici un text in care sa fi avut expresia -du-te dracu'...ei bine nimeni n-ar fi reactionat in nici un fel,nu s-ar fi simtit jigniti...

Eu cred ca mai avem cateva sanse sa schimbam ceva...Voi ce spuneti?Sau ce credeti?...