vineri, 3 octombrie 2008







Am avut parte de inca o seara deosebita si asta multumita domnului Victor Vurtejanu.Stiati ca in acest oras aglomerat,poluat,enervant,plin de tigani,cersetori si toate relele exista si o oaza de Frumusete,de Liniste.Eu stiam ca exista ceva ,am trecut de multe ori prin zona insa niciodata nu am intrat,pana in aceasta seara.Acest loc,aceasta oaza este manastirea RADU VODA.



As avea multe sa va povestesc ce mi s-a intamplat in aceasta seara insa refuz sa o fac in speranta ca veti fi curiosi (de data asta nu veti muri repede daca sunteti curiosi ) si veti face o vizita acolo.E superb.Nu credeam ca poate fi atat de frumos.Imaginati-va ca in trupul asta bolnav ce se extinde numit Bucuresti,manastirea Radu Voda este inima acestui trup care bate cu putere luptand sa se mentina sanatoasa.Cu siguranta nu ar fi reusit sa aiba continuitate daca nu s-ar fi izolat de restul Bucurestiului printr-un spirit puternic ce il au oamenii de acolo.Avem insa marele noroc sa avem acces la aceasta celula sanatoasa ,insa refuzam aceasta sansa.Este exact ceea ce am precizat intr-un articol:avem timp pentru toate minciunile posibile insa refuzam sa credem adevarul care ne este la indemana.Poate vom avea insa parte de o schimbare.Eu am parte in fiecare zi si incerc pe cat posibil sa vad si sa cred adevarul din jurul meu pentru ca nu mai am timp de minciuni.Sunt atatea de facut cu ajutorul adevarului,posibilitati infinite incat minciunile sunt practic nimicuri.



Dar am deviat de la subiect.Ei bine am ajuns acolo,am dat o tura si am vazut ,desi intuneric, o oaza in adevaratul sens al cuvantului.Ceea ce mi s-a parut extraordinar e ca inauntru,in biserica in stanga si dreapta podeaua este de sticla si se vad mormintele.Este o experienta ciudata sa stii ca acolo dorm oamenii,sunt ACASA.Nu am stat foarte mult la slujba,insa am avut timp sa admir tot ce era in jur si cel mai important sa am un moment de liniste dupa care tanjeam de multa vreme.Am avut timp sa ma gandesc la mine ,la ce vreau ,la ce am ,la ce am de pierdut,la ce am pierdut,la cei pe care i-am pierdut,la multe.Repet desi nu am stat foarte mult la slujba,a fost foarte intens.Si nu mi se intampla foarte des asa ceva.



Multumesc domnule Victor pentru ca mi-ati mai aratat inca o parte din "ROMANIA CARE TRAIESTE" si pe care o ocolim zi de zi.



3 comentarii:

Anonim spunea...

misto, in ce zona este?

Victor Vurtejanu spunea...

Romania vine si va merge departe. Suntem un Neam de caposi, greu de rispit. Insa atentie nu imposibil! Traim deja in plina era a secularizari a ruperii de frati, de patrie, de parinti, de lupta, de dreptate, de Adevar. Intr-un cuvant de Dumnezeu cel ce ne-a creat si ne caluzeste. Noi am uitat de el. Insa Dumnezeu alearga dupa noi. Trebuie doar sa ne oprim o clipa din fuga.

Dumnezeu e Lumina si Forta! El te va apara si te va ocroti! Bine ai venit in Neamul Oamenilor!
Andrei-Victor Vurtejanu

Catalin Stelian spunea...

sper din tot sufletul ca multi sa citeasca al dumneavoatra comentariu si sa si inteleaga ceva din el.Bine ar fi.