Am gasit-o!

Salutari.Am revenit pe blogul meu dupa o lunga perioada ,dupa cum se poate vedea.Uau,nu am mai scris de anul trecul.Cale lunga.De ce scriu tocmai acum?Nu stiu! Asa vreau ,pentru ca trebuie ,probabil.

Dupa multa munca ,meniscuri rupte,evenimente pierdute,oameni lasati la nevoie ,dureri ,radiografii ,examene si filmari,am mai ajuns si acasa la Fetesti.Dupa mult timp...cred ca trecuse aproape o luna de cand n-am mai fost.Stand doua zile m-am gandit ca ar fi frumos sa-mi vizitez si bunicii de la Buliga,ceea ce am si facut.E bine sa mai faci si ce gandesti ca nu se stie ce se poate intampla.In fine,am ajuns acolo,am vorbit cu bunicii mei si tot aveam grija de nepotul meu de 5 ani sa nu se duca in grajdul cailor(ca l-am luat cu mine).Si tot fiind atent ceva langa usa podului mi-a atras atentia: o cusca de porumbei.Cand eram mic ,imi placea foarte mult sa cresc porumbei si chiar ma pricepeam pana la un moment dat,cand s-au schimbat multe.Ce m-a socat si m-a emotionat in acelasi timp a fost faptul ca acea cusca de porumbei era nemiscata,neschimbata,neatinsa de 12 ani.Nu-mi venea sa cred.Si in aceasta perioada am mai fost acolo dar n-am vazut-o niciodata,desi era acolo.N-am avut probabil timp,curaj sau privire pentru acea cusca.Era acolo ,la fel ca atunci cand am eliberat porumbeii acum 12 ani.Nu-mi puteam lua ochii.Mi-a adus aminte de tot ce uitasem si cautam de mult timp...copilaria.Cuprins de un puternic sentiment de nostalgie am intrat in pod.Nu-mi venea sa cred,tot ce era acolo a ramas la fel:amintiri acoperite de timp,uitate ce asteptau sa fie dezvelite de praf.Praful ala,dovada a uitarii mi-a aratat cat de mult am uitat.M-am simtit vinovat ca nu am urcat in pod mai de mult ,ma simteam vinovat ca le-am lasat acoperite de praf...amintirile mele ,copilaria mea.Cautand prin cutii,mi-am dat seama ca ar mai fi putut trece inca 12 ani.Ele tot acolo ramaneau asteptand sa fie descoperite carand povara inecacioasa si fina a prafului.

Cat de frumos...un intreg univers intr-un pod vechi, iar ce mi-a adus aminte a fost o cusca.Cusca asta care a tinut si protejat ceea ce eu am lasat in spate acum mult timp.

Am vazut astazi ca sunt locuri in care timpul se opreste la un moment dat si nimic nu se mai schimba chiar daca tu pleci de acolo.E bine sa stii ca exista astfel de locuri,unde te poti intoarce sa traiesti ce momente pe care le-ai iubit.

Multumesc bunicilor pentru ca au pastrat totul...si desi suna egoist ,ma bucur ca timpul a stat in loc acolo.Aveam nevoie sa vad asta.Aveam nevoie sa o gasesc,sa-mi gasesc copilaria.

Recunosc,am cam tras chiulul pe blog si nu am mai scris de ceva vreme.Insa nu am avut multe de spus sau mai bine zis, am preferat sa nu spun.
S-a mai scurs o zi frumoasa de viata sau de toamna,cum preferati.Dupa o duminica plina de rasete,stres,fițe si figuri,oameni buni si neoameni,filmari si frig, ajung acasa putin confuz si servesc o noapte de somn greu.Ei bine,a aparut si noua saptamana cu a sa luni.Dimineata,ora 7 trezire,pregatire pentru cursurile ce urmeaza.Reusesc sa ajung undeva cu 10 minute inaintea doamnei profesoare in ciuda traficului binecunoscut.
Au trecut si orele de curs, si de dictie si de machiaj si practica spectacolului.Ajung intr-un final pe la Piata Unirii unde am aruncat un ochi pe la targul de obiecte religioase,in speranta ca imi voi cumpara ceva de acolo.Aceleasi lucruri in mare peste tot,multe culori, mult plastic inutil,alaturi de cruci din siret, bratari de piele HARD CORE insa ceea ce era si mai socant,o icoana cu mantuitorul Iisus era rezemata de un panou unde era o reclama mare cu un nene semidezbracat facand reclama la Paco Rabane.Stiti cu totii cum arata reclama la Paco,multi stiti si cum arata icoanele dar putini cred ca au observat combinatia.Nu v-ati fi asteptat,nu? Ei bine,nici eu.Dar ce mai conta,la cata aglomeratie era ,nu prea aveai cum sa observi,decat daca te uitai....
M-am mai plimbat putin printre multi oameni,miros de tamaie,icoane si aglomeratie.Mi-am cumparat si eu o icoana pentru ca am observat de ceva vreme ca de 3 ani de cand stau unde stau nu am avut niciodata asa ceva.Ce-mi veni,va intrebati! Ei bine,era momentul sau asa am considerat eu.
Am reusit intr-un final sa ies din aglomeratie si intreptandu-ma spre metrou am mai vazut ceva extraordinar,ceea ce mi-a placut si m-a uimit.Un preot miruia lumea la gura de metrou.Intr-o aglomeratie si viteza,puterea lui Dumnezeu ii oprea pe oameni sa se miruiasca.Pai daca nu vine Mahomed la munte,vine muntele la Mahomed.Intr-adevar ,daca oamenii sunt mult prea ocupati pentru a ajunge la Biserica,ajunge Biserica la ei.Mi s-a parut extraordinar ceea ce a facut acest preot,pentru ca pe langa miruit mai avea pe cineva alaturi,care impartea tamaie oamenilor.Ei bine,cred ca este o luare de atitudine foarte puternica,pentru ca nu primeau bani,ci doareau sa isi faca treaba,sau mai bine zis ,sa faca un lucru bun in numele lui Dumnezeu.In scurt timp s-a facut o coada aproape la fel de mare ca la Fornetti sau Gogoasa infuriata.Deci exista oameni care doresc sa faca ceva pentru ceilalti oameni si exista si ceilalti oameni care asteapta sa fie cineva care sa faca ceva pentru ei.Incet incet ,ici colo, se aud din ce in ce mai tare glasurile oamenilor care iau atitudine si vor sa schimbe ceva ,sa spuna adevarul.Ma bucura sa vad ca exista din ce in ce mai multe urechi gata sa auda ce acesti oameni vor sa spuna.
Adevarul exista,trebuie sa IL spunem tare si raspicat si daca nu vin ei sa asculte mergem noi sa le spunem.Cel putin asta m-a inspirat ziua de astazi.
Asteptam si ziua de maine...pana atunci mai e putin :)

Mi-e frica de viitorul nostru,de generatiile ce vin din urma.Astazi am ramas socat cand cand am vazut undeva pe langa Piata Constituiei langa o scoala generala un grup de elevi ce cu siguranta chiuleau.Nimic grav pana acum, insa acesti copii erau maxim clasa a7a.Ok,nici pana acum nu e nimic deosebit dar va intrebati probabil ce faceau de m-au socat.Ei bine imparteau o sticla de sampanie si una de votca.Nu mi-a venit sa cred.Totusi ,generatia mea la varsta aceea inca statea la scoala.Vedeam cum se injurau si se amuzau de mama focului in acelasi timp iar in privirile lor nu era pic de inocenta.Nu aveau deloc stralucirea copilariei sau bucuriile unui copil normal.Erau parca hotarati sa se pedepseasca,sa isi ucida inocenta.Nu cred ca in acest caz putem vorbi de o maturizare fortata din cauza certurilor de acasa ori alte motive ce de obicei ii fac pe copii sa se comporte ca niste adulti.Cred ca indiferenta parintilor dar si a lor este de vina.Au uitat,uita de elementul de baza al societatii,al lumii,al omenirii - IUBIREA.

Ar trebui teoretic sa ne folosim la maxim de acest lucru,pentru ca suntem singurele fiinte din univers cunoscute,capabile sa traiasca si sa transmita acest sentiment.Am fost inzestrati cu inteligenta si iubire dar si cu libertatea de a alege.Nu cred ca am facut o treaba foarte buna pentru ca am renuntat la iubire,ne-am bazat doar pe inteligenta insa acum am inceput sa pierdem si acest element si ne-am mecanizat,ne-am dezumanizat deci clar ne vom distruge.Singura salvare si singurul antidot cred ca este sentimentul de iubire pentru ca si o simpla bacterie poate face rau,poate ucide insa doar oamenii pot iubi,pot percepe si transmite acest sentiment.Si cu toate astea nu ne folosim de unicitatea noastra in folosul nostru.

Daca ne gandim logic putin ,cam tot ce este facut de mana omului, fara nici un fel de inspiratie divina,este menit sa distruga sau are aceasta capacitate.Si daca cineva imi poate da un exemplu prin care sa imi dovedeasca faptul ca nu am dreptate,astept cu mare nerabdare.Cineva mi-a spus ca noi am ajuns sa traim de pe urma razboaielor si pe zi ce trece tind sa ii dau mai multa dreptate.Oricum si treaba asta cu razboaiele este foarte ciudata.Adica dupa ce am vazut cu totii ca doar rau ,durere si suferinta vine dupa urma unui razboi,totusi in orice moment suntem gata sa dam nastere unuia nou.Multe state ,cred eu si vad asta,nu sunt pregatite pentru un cutremur puternic sau inundatii ori alte catastrofe,insa in caz de razboi sunt gata sa scoata armele si sa lupte.

Platon parca spunea o vorba inteligenta "cum imperium amoris superabit amorem imperii, tum orbis terrarum cognoscerit pacem" care s-ar traduce cam asa - cand puterea iubirii va intrecere iubirea de putere, atunci lumea va cunoaste adevarata pace.

Toata lumea cauta "iubirea vietii"! Si eu am cautat-o,putin timp ce-i drept,pana mi-am dat seama ca poate insemna si altceva decat iubirea pentru o singura persoana.Poate insemna iubirea pentru toti,pentru tot ce ne inconjoara,iubirea pentru tot ce ne-a fost dat,iubirea pentru Dumnezeu.Indraznim sa judecam,sa uram ,sa ucidem in numele lui Dumnezeu,dar cati pot iubi in numele Lui?V-ati gandit vreodata ca "iubirea vietii" ar putea insemna si altceva?...

Probabil ca multi dintre cei care vor citi ,vor spune ...Catalin s-a tampit.Ei bine un bun prieten mi-a spus ca multi oameni se sperie cand le vorbesti de Dumnezeu.Ei bine asa e.Ii consideram ciudati,uneori nebuni pe cei care aduc numele lui Dumnezeu in discutii cu logica si ne speriem.Dar daca as fi scris aici un text in care sa fi avut expresia -du-te dracu'...ei bine nimeni n-ar fi reactionat in nici un fel,nu s-ar fi simtit jigniti...

Eu cred ca mai avem cateva sanse sa schimbam ceva...Voi ce spuneti?Sau ce credeti?...

Va multumesc!

http://victorvurtejanu.blogspot.com/



Va multumesc domnule Victor pentru ca v-am cunoscut si pentru ca ati avut incredere in mine,pentru ca mi-ati aratat ce pana acum nu am vazut,ce pana acum am refuzat ca si ceilalti sa vad,sa cred.Inca mai am multe de invatat si de ascultat ,sunt abia la inceput ,simt asta si sper din tot sufletul ca acesta sa fie inceputul initierii mele in Adevar.Multumesc pentru ca mi-ati aratat cat de frumoasa e marea si cat de frumos este la mare.Multumesc pentru ca mi-ati aratat ca exista si muzica de care eu nu stiam,pentru ca am refuzat sa stiu,multumesc pentru toate sfaturile care mi-au sters ceata din privire.Multumesc pentru toate parerile pe care le-ati spus in legatura cu tot,multumesc pentru incredere si bunavointa.Multumesc pentru tot.


Multumesc lui Dumnezeu ca ne-am cunoscut.





"Multumesc Tandem Film"...

Concert Cargo

Tam,ta ta ta tam tam tam...Si asa a venit si mult asteptata sambata seara cu al ei concert Cargo.Dupa o zi de alergatura care a inceput prost,avand in vedere ca am plecat din Fetesti cu o ora intarziere multumita C.F.R., am ajuns in Gara de Nord intr-o aglomeratie crunta.Am pierdut vreo doua autobuze ca era foarte aglomerat desi era sambata dimineata.In al 3lea am reusit sa ma urc intr-un final cu bagaje dupa mine ,vorbind la telefon si inghesuind lumea prin 105 ca orice student ce urca din Gara de Nord.Am mai alergat apoi putin prin Bucuresti,am facut vreo doua fapte bune,dupa care am ajuns acasa pentru a ma pregati de concert.M-am luat cu vorba pe messenger si am observat ca era cam tarziu si trebuia sa fi plecat de 30 de minute.Asa ca am luat repede un taxi, m-am urcat si aici s-a oprit toata viteza mea, ca am dat de traficul din Bucuresti.Intr-un final am reusit sa ajung la Piata Unirii si spre norocul neu nu incepuse inca mult asteptatul concert,insa era o muzica house,clubing,minimal...nu stiu exact,oricum era groaznic pentru ca eu nu prea inteleg muzica asta ,nu ma atrage,nu imi place si peste toate nu se potrivea deloc cu peisajul ,avand in vedere ca foarte curand urma sa inceapa un concert rock.Cam aiurea treaba ca muzica asta tinea majoritatea nerabdatorilor departe de scena.Am reusit sa ma strecor cat mai in fata,profitand de terenul liber si de faptul ca am in sfarsit si eu loc si m-am proptit in fata aproape de gard exact pe mijloc.Nu dupa mult timp si-au facut aparitia si baietii care au fost ca de fiecare data criminali.Concertul a inceput cu piesa "Spiritus Sanctus" care a sunat dumnezeieste.Poate nu i-am mai vazut eu in concert din vara ,dar parca de data asta au cantat piesa asta extraordinar.Si-au cantat baietii toate hiturile si au reusit sa umple tot parcul.Sincer nu ma asteptam sa fie atat de multa lume,dar cum era scena in mijlocul orasului si gratis peste toate,s-au adunat multi.Aveam undeva in dreapta un grup de rockeri care toti la un loc cantareau cat mine{si erau destui} si tot aveau chef de pogo impingandu-se de colo colo.I-am admirat o perioada pana mi-am dat seama ca pierd concertul uitandu-ma cum se imping ei.Ma gandeam insa daca ei se imping in mine cu atat de mult tupeu,ce-ar fi daca as intra si eu in jocul lor.Nu cred ca ar fi confortabil nici pentru ei ca i-as darama nici pentru mine, ca nu prea aveam in cine sau ce sa ma proptesc.Asa ca i-am lasat sa isi faca jocul si m-am bucurat in continuare de concert.A durat cam o ora si ceva si baietii au iesi la bis.Per total a fost un concert superb si si-a meritat asteptarea.Acum astept cu nerabdare urmatorul concert Cargo si va invit si pe voi :).

Am avut parte de inca o seara deosebita si asta multumita domnului Victor Vurtejanu.Stiati ca in acest oras aglomerat,poluat,enervant,plin de tigani,cersetori si toate relele exista si o oaza de Frumusete,de Liniste.Eu stiam ca exista ceva ,am trecut de multe ori prin zona insa niciodata nu am intrat,pana in aceasta seara.Acest loc,aceasta oaza este manastirea RADU VODA.

As avea multe sa va povestesc ce mi s-a intamplat in aceasta seara insa refuz sa o fac in speranta ca veti fi curiosi (de data asta nu veti muri repede daca sunteti curiosi ) si veti face o vizita acolo.E superb.Nu credeam ca poate fi atat de frumos.Imaginati-va ca in trupul asta bolnav ce se extinde numit Bucuresti,manastirea Radu Voda este inima acestui trup care bate cu putere luptand sa se mentina sanatoasa.Cu siguranta nu ar fi reusit sa aiba continuitate daca nu s-ar fi izolat de restul Bucurestiului printr-un spirit puternic ce il au oamenii de acolo.Avem insa marele noroc sa avem acces la aceasta celula sanatoasa ,insa refuzam aceasta sansa.Este exact ceea ce am precizat intr-un articol:avem timp pentru toate minciunile posibile insa refuzam sa credem adevarul care ne este la indemana.Poate vom avea insa parte de o schimbare.Eu am parte in fiecare zi si incerc pe cat posibil sa vad si sa cred adevarul din jurul meu pentru ca nu mai am timp de minciuni.Sunt atatea de facut cu ajutorul adevarului,posibilitati infinite incat minciunile sunt practic nimicuri.

Dar am deviat de la subiect.Ei bine am ajuns acolo,am dat o tura si am vazut ,desi intuneric, o oaza in adevaratul sens al cuvantului.Ceea ce mi s-a parut extraordinar e ca inauntru,in biserica in stanga si dreapta podeaua este de sticla si se vad mormintele.Este o experienta ciudata sa stii ca acolo dorm oamenii,sunt ACASA.Nu am stat foarte mult la slujba,insa am avut timp sa admir tot ce era in jur si cel mai important sa am un moment de liniste dupa care tanjeam de multa vreme.Am avut timp sa ma gandesc la mine ,la ce vreau ,la ce am ,la ce am de pierdut,la ce am pierdut,la cei pe care i-am pierdut,la multe.Repet desi nu am stat foarte mult la slujba,a fost foarte intens.Si nu mi se intampla foarte des asa ceva.

Multumesc domnule Victor pentru ca mi-ati mai aratat inca o parte din "ROMANIA CARE TRAIESTE" si pe care o ocolim zi de zi.

"Buna seara si bine v-am gasit dragii mei!Cineva spera ca am ramas fara idei?" - ce imi plac frazele astea.Am pus ghilimele pentru ca toata lumea le stie,sunt de la binecunoscutii Parazitii.Cu toate astea suna bine. :D.
De mult nu am mai postat ceva pe blog asa ca asa ia nastere urmatorul articol.Ma uitam la o tampenie de film acum cateva ore cu privirea in gol si m-a trasnit un gand : De ce avem timp si disponibilitate sa credem minciuni dar refuzam sa credem adevarul.Nu cred ca suntem atat de dobitoci ,sau mai bine zis DOBITOACE (adica animale) sa nu facem diferenta dintre minciunile din jur si ADEVARUL care ne inconjoara.E totul in fata noastra! E oare atat de greu???Nu cred.
Sunt atatea de facut si de invatat in jurul nostru si totusi facem aceleasi chestii de fiecare data,impunandu-ne motonia de care ajungem sa ne plangem mai tarziu.
In fiecare zi incerc sa invat cate ceva ,sa fac ceva nou pentru ca am inceput sa vad cate as putea face,cate am putea face cu totii,dar refuzam.Pe 22 septembrie pe la ora 01 :00 aproximativ, am primit un sfat foarte util ,care sper sa ma trezeasca.Desi este foarte greu de aplicat,o sa incerc din rasputeri sa il iau in considerare,pentru ca vreau o schimbare.
Dar sa trecem si la subiecte mai usor de digerat,nu?
In cateva zile se apropie de sfarsit filmarea sezonului 2 din serialul "Nimeni nu-i perfect" si ma apuca o usoara nostalgie deoarece nu o sa imi mai vad colegii de platou zi de zi.Ne vom vedea insa nu acelasi context,cel putin pentru un timp.Cu siguranta imi vor lipsti TOTI si imi va fi dor de ei.Noroc insa ca incep scoala.Asta ma consoleaza ca astept acest lucru de cand am terminat :)
Este ora 12 si ar cam trebui sa ma culc deoarece maine am un examen.Asa ca o sa inchei aceasta postare aici.